Mărinării cu Marin Popa
// May 9th, 2009 // 12 Comments » // Buzesti, editorial, fotografie, profi, school
La noi…elevul…stătea smirnă-năintea profesorului pănă m’adineaori, zicea Mărin al lu’ Popa, şi din carte…nu-şi
scotea nasu’! Mergea la una, hai, doo olimpiade, da’ nooo…nu-ndrăznea să ia note măi mici de uopt la şicoală…Cei măi mândri…care s-ambiţiona…loa chiar zece!
Elevul…are socotelile lui!…Iel să stea cu matematica-n braţă…să rezolve probleme…să măi şi gândească…şi să lase distracţia! Că ie la Buzăşti, nu la Malu Mare, Cârcea, Văscăuţi, Sascut, Ciorogârla sau Vârdioţii din Vale!
Elevul – mh! – ce ştie elevul? Iel să şteargă sticla tăblii…s-alinieze literile şi cifrele pe ea, să fie toate corecte, aşa – pţu! – să să vadă c-a gândit!…Să înveţe…să răspundă…şi să nu-ţi iasă din vorbă.
Că ce ştie iel!?…Înăinte, nu-l prea vedeai pe coridoare, că stătea-n clasă şi făcea probleme: la matematică, la fizică, la chimie…la toate ielea!…A!…Îi sclipea inteligenţa pe faţă!…Şi-l ghiceai pe-ăl potrivit! Şi puneai mâna pe el, domnule! Îl luai…şi-l făceai…olimpicul…tău. Ierea…o dul-cea-ţă!…Da’ acu’!?…Pe cin’ să pui mâna?…Uitaţî-vă-n jur!…Pe cin’ să pui mâna?!…
Aaaltfel era viaţ-atunci: măi tacticoasă, măi subtilă…Umbla elevul nearanjat pănă dupe judeţeana de matematică, că ‘ceai că e urs!…Duminecă, când se-afişea rezultatele, vedea c-a luat cel puţân locu’ patru…se-aranjea…şi, luni…stătea fetele-n limbă dupe el!…Le-ncânta din formule!
Nooo mai…Nu mai sunt rânduilelile-alea…Pă‘, deschidea elevul caietul…îl vedeai cum scrie, scrie şi iar scrie…la urmă se oprea din scris…rămânea caietul…alllbastru-albastru de probleme!
Aveai de-a noa…de-a zecea…de-a unşpea, de-a dooşpea…îi luai şi făceai pregătire ca lumea cu ei…şi dupe-aia-i trimeteai la olimpiadă!
E! Poţ’ să discuţ’ lucrurile-astea cu elevul? Că nu poţ’!…Bă, nici probleme… nu măi face ca lumea!…Să-ţ’ umple paginile, colo, să te sâmţ’ şi tu om!…Una-doo, se scuză: ‘ce c-a avut pregătire la engleză, pentr-olimpiadă, şi a făcut, la repezală, probleme puţâne şi proaste…ori c-a avut germană sâmbăta ş’ dumineca…şi când să facă!?…Ş-a obosât…Auz’! Germană ne trebuie noo-acuma!…
Bazaconii!…Nu vrea să dea-n greu!…D-aia s-a-mpuţânat şi rezolvitorii de probleme!…Pă‘, ‘năinte, când ieram io-n liceu (tot în Buzăşti!) şi venea pauzăle…ciiine lua tablele-n primire!? Câte zece-doispre’ce săream din bănci pe ele!…Ne lăuda şi diriginta: “Scriţi, măăă, c-aşa ajungeţi oameni mari!”
Eh…Dar discută lucrurile-astea cu Valentin – uite că-i spune ceva lu’ Cosmin, şi se hlizăsc amândoi la mine!
Ia zî, mă, Valentaine…cât face…modul de…uopt i vérsor plus şasă ji vérsor?…Ce spune, mă…teorema lui Ptolomeu?
– Dom’ profesor, da’ eu nu vreau să fac matematică, ci engleză!
– Aaa, engliş!…Vrei să te faci…ambasador în SUA?
– Eh…da…
– Să mă chemi şi pe mine, că nu e lung drumu’ cu-avionu’, pân-acolo!
– Eee…deocamdată…Că Oceanul Atlantic se tot măreşte…Da’ vă chem, vă chem!
Sfârșit!
SURSA: http://psihedelicul.wordpress.com/2008/03/12/marinarii/
